BĂTUTUL COVOARELOR ȘI APRETUL

Cu vreo 3, 4 săptămâni înainte de Paște, româncele se apucau de curățenia casei și a curții (dacă locuiau la casă sau la țară). Nu e nicio diferență, veți spune! Doar că nu-i chiar așa. Astăzi avem substanțe cu care curățam fiecare colțisor al casei: soluții pentru geam, pentru parchet, pentru gresie, etc.

Dar în acele vremuri, când era o mare victorie să cumperi orice, cum se descurcau românii?

Eu locuiam la oraș, așa că aveam parte doar de curățenia casei. Care începea cu planificarea: în ce zi și în ce ordine se desfășoară fiecare etapă a curățeniei.

În primul rând era bătutul covoarelor. Asta era îndatorirea bărbaților. În toate casele orășenilor, bărbații luau în spinare covoarele din casă – mai mari sau mai mici, mai noi sau mai vechi – și porneau spre bătătoarele de covoare.

Nu știți ce sunt astea, nu-i așa? Bătătoarele erau niște bare de metal, așezate la 2,5 metri deasupra solului, cu picioare tot de metal, pe care cu măiestrie, bărbații aruncau covoarele, apoi cu paleta (nu de-aia de tenis, dar asemănătoare) scoteau praful din ele.

Se făcea coadă la aceste bătătoare, pentru că toata lumea se înghesuia la ele! În unele locuri se făcea listă cu cine urmează și câte covoare are fiecare. Trebuia să o respecți, altfel îți pierdeai rândul și cine știe când se mai ivea o breșă în programare! Timp de vreo săptămână sau 2, cartierul răsuna de zgomotul de covoare bătute de dimineață până seara!

Unele femei – mama, printre ele; apoi a devenit îndeletnicirea mea – după această operațiune, încercau să împrospăteze covoarele și luau la frecat fiecare centimetru pătrat. Dacă era zăpadă, aruncau cu ea pe covoare, apoi o măturau; dacă nu – operațiunea avea loc în casă. Instrumentele folosite: o perie și un lighean în care diluau oțet cu apă! Culorile deveneau mai puternice, dar, în același timp, în case mirosea puternic a murături!

Cât timp bărbații erau la bătutul covoarelor; femeile luau în primire geamurile. Nu erau termopane, ci geamuri obișnuite, 2 la număr în majoritatea cazurilor, așa că fereastra unei încăperi trebuia ștearsă pe 8 fețe. Partea și mai “distractivă” este că nici substanțe de spălat geamurile nu existau! Cristina Laiu, o femeie care în acele vremuri locuia în orașul Buhuși, județul Bacău, îmi povestea că femeile improvizau foarte mult: geamurile erau spălate cu spirt sau cu o soluție obținută din oțet diluat cu apă (iar oțet!). Mai mult, nu existau lavete, așa că substanța era înlăturată de pe geam cu … alte improvizații. Nu-ți permiteai să ștergi cu hârtie igienică; era aspră și zgâriai geamurile. Le ștergeai cu ziare; pe-astea le mai frecai în mână și le mai muiai puțin!

Etapa următoare însemna spălatul perdelelor, care se făcea la mână sau, în cazurile fericite, la mașina de spălat și apoi apretatul și călcatul lor. Apretatul sau scrobitul perdelelor însemna clătirea acestora într-o substanță care le făcea aspre și bățoase. Cu fierul de călcat se netezeau cutele care apăreau la spălat; dând astfel un aspect îngrijit perdelei și camerei.

„Era de cumpărat apret sau, dacă nu găseai, făceai cu făină de grâu – cerneai făina ca pentru un sos, îl fierbeai cu apă, după aia îl diluai și îl foloseai. Noi mai apretam cu aracet. Și după ce se uscau, trebuiau călcate, înainte de a fi puse din nou la geamuri”. – își amintește Cristina.

Mobilele erau date la o parte și șterse de praf cu o bucată de pânză dintr-o haină uzată. Parchetul avea și el parte de o îngrijire specifică. “La parchet foloseam parafină, un fel de ceară – se mai fac și azi lumânări din parafină. După ce spălam parchetul cu un fel se sodă, <sodă de doi lei> îi spuneam noi, parfumată, și după ce se usca, îl ștergeam bine, bine, dădeam cu parafina aia și-i dădea un fel de luciu.”, spune Cristina. Eu nu-mi aduc aminte de așa ceva, dar o cred pe Cristina! Dădeam mobilele la o parte, ștergeam parchetul și bibelourile (astea erau moartea mea), da’ parafină nu-mi amintesc vreodată să fi folosit!

Ei, ce spuneți: mai seamănă curățenia de azi cu cea din vremea copilăriei mele?

1 comentariu

Lasă un răspuns

(*) Required, Your email will not be published