Cu căpşune, cu zmeură, cu ce vrea fiecare!

Când îţi vin rude în vizită, vrei să le pui ceva bun pe masă!

Cu atât mai mult, cu cât cei care vin sunt nişte rude din Canada (2 bucăţi care n-au mai călcat prin ţărişoara asta de vreo 10 ani + alte 2 bucăţi care sunt la prima vizită pe aceste meleaguri).

Fac o Albă-ca-Zăpada; o cremă de zahăr ars; o … ceva dulce şi gustos!

Da, dar ce te faci dacă, fix in aceste momente, cuptorul tău se hotărăşte să ia o pauză (binemeritată, zice el; a naibii de nepotrivită – zici tu!)!

RECONFIGURARE TRASEU – vorba GPS-ului! Trebuie să faci ceva pe bază de frigider!

Şi ce poate fi mai uşor în această situaţie decât … cheesecake. E fără coacere, fără prea mare bătaie de cap, deci numai bună!

BLATUL

 

 

INGREDIENTE:

  •  400 grame biscuiţi digestivi
  • 150 grame unt topit

După cum spuneam, n-ai nevoie de cuptor. Doar de biscuiţi (digestivi, nedigestivi, simpli sau cu cacao, cum îţi place ţie şi „după buget, coane Fănică!”) şi nişte unt. Singura restricţie la biscuiţi e să fie fără cremă. Ah, şi fără seminţe … deci 2 restricţii. Deşi … cu biscuiţi cu seminţe n-am încercat, încă, să fac cheesecake. Hmmm… (cred că în curând voi încerca şi asta, vedem!)

Se mărunţesc biscuiţii – la robot merge cel mai bine, apoi se amestecă compoziţia asta cu untul topit. Se obţine ceva in genul nisipului ud; nici prea moale, dar nici prea uscat.

În forma de prăjitură se pune acest strat pe post de blat şi se apasă bine cu un pahar, ca să nu fie aerat, ci „bătucit bine”, cum ar spune bunică-mea. Prima etapă e gata; puteţi băga blatul la frigider. Vreo 2 ceasuri uitaţi de existenţa lui şi … ştergeţi praful, citiţi o carte sau uitaţi-vă la televizor, că până nu se întăreşte stratul ăsta nu mai aveţi treabă cu cheesecake-ul. Oricum, nu vă faceţi griji dacă stă mai mult în frigider; nu îi dăunează grav sănătăţii.

 

CREMA

 

 

INGREDIENTE:

  • 600 grame cremă de brânză
  • 500 ml smântână pentru frişcă (frişcă lichidă)
  • 150 grame zahăr pudră
  • 100 ml lapte fierbinte
  • 100 ml apă rece
  • 20 grame gelatină
  • seminţe de la o păstaie de vanilie

Aici e mai complicat, în sensul că trebuie să măsuraţi şi să folosiţi mixerul. Dificil, nu?

Pentrru „deschidere”, puneţi gelatina la înmuiat. Asta înseamnă două pliculeţe de câte 10 grame de gelatină puse în cei 100 de ml de apă. În reţetă scrie „apă rece”; am descoperit că, de fapt, asta înseamnă „la temperatura camerei”; nu „de la frigider”! O lăsaţi cam 10 minute … timp în care nu staţi; ba chiar dimpotrivă, trebuie să vă mişcaţi repejor; altfel gelatina se va întări prea tare înainte să apucaţi să o puneţi în compoziţie, iar asta nu e bine, credeţi-mă!

Cât timp stă gelatina la „crescut” încălziţi laptele. A se încălzi; nu a se fierbe! Destul de cald cât să ardă puţintel la deget! În acest lăptic (100 de ml nu poate fi numit decât cu diminutiv) se va turna gelatina inmuiată şi se va amesteca puţin, până se topeşte. Aşadar, laptele nu trebuie să fie clocotit, pentru că gelatina îşi pierde din proprietăţile … gelatinogene (nu cred că ăsta e cuvântul, dar nu-l cunosc pe cel care defineşte procesul!)

Lucrurile devin aproape simple. Crema de brânză – aflată la temperatura camerei – cu zaharul pudră se mixează bine, bine, până ajung la un amestec omogen (aşa scrie în reţetă, aşa vă transmit! În traducere, se amestecă vreo  5 – 7 minute.). Puţin câte puţin se adaugă frişca lichidă, iar la finalul adăugatului, măriţi viteza mixerului şi amestecaţi bine vreo 5 minute.

Dupîă această etapă, vine (în sfărşit!) rândul gelatinei. Care se adaugă tot puţin câte puţin, dar de data asta, la viteză mică.

Odată terminată şi această tranşă, îi mai dăm cremei o zdruncinătură bună (a se înţelege că mărim din nou viteza mixerului) şi … gata!

 

 

Să nu uităm că eu încercam să-mi impresionez rubedeniile; aşa că am luat vreo 20 de căpşune mai mari şi mai frumoase, le-am tăiat pe lungime şi am decorat tava de jur împrejur; punându-le cu interiorul spre exterior. (Complicată exprimare, dar fotografia e elocventă!)

Blatul a stat ceva timp în frigider; aşa că s-a întărit, putem turna această compoziţie peste, fără teamă că s-ar putea întâmpla ceva. Se nivelează crema deasupra, dacă e nevoie, şi se pune din nou în frigider pentru cel puţin 6 ore. Cel mai bine ar fi să stea o noapte întreagă, dar, dacă nu e timp … măcar 6 ore să stea! Nu de alta, dar nu vrem să ni se pleoştească în farfurie!

 

JELEUL

 

 

INGREDIENTE:

  • 300 grame căpşune (sau zmeură; fructe de pădure; afine … ce vrea fiecare ) proaspete sau congelate
  • 100 ml de apă
  • 3 linguri de zahăr
  • 10 grame gelatină (adică un plic)

Începem ca şi la cremă, cu înmuiatul gelatinei. Aţi reţinut, desigur: apa la temperatura camerei, peste care aruncăm conţinutul plicului de gelatină şi învârtim puţin. Apoi o lăsăm să crească vreo 10 minute.

Iar noi, cât timp creşte gelatina, luăm fructele, le punem într-o oală şi, cu zahărul peste ele, le dăm un clocot, două. Cam ca la gem, dar mult mai scurtă perioada.

După vreo 5 – 10 minute de fiert, luăm oala de pe foc, pasăm fructele şi le lăsăm să se răcească puţintel. Nu de tot, căci, atunci când încă mai sunt călduţe, punem peste ele gelatina. E acelaşi principiu ca la gelatină + lapte; compoziţia nu trebuie să fie nici rece, dar nici fierbinte! Şi o mai lăsăm puţintel să respire, până ajunge la temperatura camerei.

Scoatem din frigider tava cu prăjitura (mie mi-a crescut inima de bucurie când am văzut că s-a întărit crema, recunosc!); o decorăm cu alte căpşuni, dacă vrem, şi peste cremă şi decor turnăm jeleul aproape răcit.

Apoi, din nou, o băgăm la frigider – de data asta doar pentru vreo 2, 3 ore.

Şi gata prăjitura! Poftă bună!

Ah, încă un detaliu: când o scoateţi din frigider pentru consum, faceţi-o cam cu 15 minute înainte de a o extrage din formă! Se desprinde mai uşor de margini. Iar dacă nu se desprinde singură, „ajutaţi-o” voi cu un cuţit, altfel jeleul de deasupra se poate rupe şi nu e estetic!

P.S. Vă rog să mă scuzaţi că n-am apucat să fac o poză mai de Doamne-ajută rezultatului final, dar … nu ştiu dacă realizaţi ce înseamnă să stea 7 persoane cu linguriţele în mână, salivând pe lăngă tava ta! Numai de poze nu le arde!

Lor, nu ţie!

Lasă un răspuns

(*) Required, Your email will not be published