JURNAL DIN AUTOIZOLARE 2

Locuiesc în București, într-un sector cu mai mult beton decât spațiu verde; cu blocuri înalte, de 10 etaje și cu mulți oameni pe metrul pătrat  – așa că spectacolul străzii este extrem de colorat.  Primăria a primit ordin printr-o Ordonanță militară (nu mai știu care, că până azi s-au strans deja 10, în unele zile au fost chiar și 2 în același timp!) să facă igienizarea blocurilor și a străzilor și să monteze în fiecare scară de bloc recipiente cu gel dezinfectant, recipiente pe care să le reumple atunci când se golesc. Iată experiențele din cartierul meu:

  • Recipientul cu gel s-a montat pe 15 aprilie. Doar că era defect și, la intervale regulate și dese, curgea câte o picatură pe pardoseala de mozaic din hol. Așa că, în decurs de mai puțin de 24 de ore, toată substanța s-a scurs pe podea. Am apucat, printr-o minune, să-l folosesc în chiar ziua montării. Am luat două fâsuri și mi-am frecat conștiincios mâinile. În mod normal un astfel de dezinfectant are un miros puternic, înțepător chiar, de alcool de cel putîn 70 de grade– ei bine, ăsta nu avea decât un iz vag , așa că nici nu vreau să mă gândesc cât de diluat era! În plus, v-am zis că de a doua zi se scursese gelul! Rețineți data: 16 aprilie nu mai era nici un strop! De-abia în data de 27 aprilie, recipientul a fost înlocuit și reumplut!
  • Într-o zi m-am trezit cu niște oameni îmbrăcați în salopete albe pe străzi. Mulți! M-am și speriat, mă gândeam că toți vecinii mei s-au îmbolnavit brusc și, iată, au venit Oamenii-Covid să-i ridice cu izoleta! Total greșit! Erau oameni trimiși de Primărie să facă dezinfecția străzilor și a scărilor! S-au înarmat cu aparate cu butoiașe în care au pus o substanță incoloră și au pornit prin scări la dezinfectat. Au trecut și pe la mine prin bloc și atunci am descoperit că substanța era, pe lângă incoloră, șiiînodoră. Nu știu dacă avea și cea de-a treia proprietate a substanței care bănuiesc eu ca era în butoiașele alea, că n-am gustat-o, dar, dacă nu era apă chioară, atunci în mod cert era ceva cu extrem de mult H2O în componență (ca să mă dau deșteaptă, că știu formula apei!)
  • Odiseea dezinfecției continuă … se face treabă serioasă în sectorul meu, ce știți voi?! Pe străzi circulă o mașină – nu des, am văzut-o cam de 4 ori până acum – gen pick-up, dotată pe platforma din spate cu o mașinărie cu motoraș, rezervor cu ceva lichid în ea (bănuim, din nou, dezinfectant) și tulumbă. Mecanismul e simplu: motorașul funcționează, din rezervor se ia substanță și, prin tulumbă, se răspândește în mediul înconjurator. Aceasta-i teoria! Practica, însă, e cu totul altceva! Motorașul funcționează – scoate un zgomot destul de mare – rezerva cu lichid dezinfectant o vezi că se bălăngăne pe platformă, doar că … pe tulumbă nu iese nimic, nici măcar un strop de dezinfectant. Ați văzut și voi imagini cu oameni care dezinfectează străzi în această perioadă: pe furtunurile din mâinile lor se vede cu ochiul liber cum iese un jet puternic de lichid, cu preșiune, care spală temeinic orice suprafață! Aici … nu tu preșiune, nu tu jet, nici măcar stopi! Doar zgomot! Asta nu e mațină de dezinfectare, tata, asta  e mașină de zgomot!
  • Și mai avem puțină dezinsecție marca Primărie. Dom’ primar a aflat el – nu ne spune și nouă de unde – că apa oxigenată este un remediu extrem de eficient impotriva Covid. Așa că s-a apucat de închiriat elicoptere, cărora le montează rezervoare cu apă oxigenată și apoi, din zbor,, o răspândește deasupra sectorului. N-am auzit sunet de elicopter pe deasupra blocului (și am stat destul de mult pe-acasă J), dar în mod cert se întâmplă asta – dacă a zis primarul că așa va face! În plus, eu una n-am auzit pe nicăieri de această metodă. Ah, că poate fi o metoda de sifonare de bani … e posibil, da’ nici despre asta n-am auzit (dacă voi așa credeți, cine sunt eu să mă zic altfel?!?!)

 

Barul de după panou
Nebunia asta a prins un bloc de lângă al meu în plină anvelopare termică. Așa că lucrul s-a oprit, muncitorii au părăsit șantierul, iar materialele care urmau să fie folosite au rămas pe spațiul verde din fața blocului. Taman bine pentru unii dintre vecinii mei pentru că am vecini prietenoși și inventivi.
La parterul acelui bloc există de mai bine de 10 ani un magazinaș care e celebru în cartier, pentru că e o “poiană a lui Iocan” modernă: bărbații veneau -seara, ziua, dimineața, nu conta momentul zilei – și dezbăteau intens diferite subiecte. Când a dat izolarea peste noi,  poiana a fost interzisă.
Dar nu pentru mult timp!
Zilele trecute a fost o furtună destul de puternică la mine în cartier, furtună care a dărâmat cateva dintre foile de tablă abandonate de muncitorii de la anvelopare. Iar asta le-a dat idei iubitorilor de stat în poiană.
Au ridicat vreo două astfel de foi în picioare, le-au sprijînit cu vreo 3 pari, iar în spatele lor au refăcut poiana. Și-au montat pe post de scăunele niste lăzi de bere; la mijloc tronează o măsuță făcută din alte 2 lăzi unite, și gata! Stau la distanță unii de alții, vorbesc încet să nu fie auziți de vreun polițist care ar putea trece pe-aproape, iar când pleacă de acolo toți au măști pe față

S-au descurcat și cu distanțarea, și cu socializarea!

Masca sub bărbie

Nu, nu pot termina fără a vă vorbi despre obligativitatea care va veni – cea a purtatului de măști. În curând vom fi cu toții obligați să purtăm așa ceva. Partea nasoală e că încă sunt scumpe, iar partea distractivă că mai sunt câte unii care nu știu cum se utilizează!

Din câte am aflat eu  o mască așezată corect trebuie să acopere atât gura, cât si nasul, pentru că ambele sunt căi de pătrundere a virusului în organism.

Dar, după cum spuneam sunt mulți care le poartă “c-așa se zice că trebuie”, nu că știu și de ce!

În mai toate știrile de la televizor în care se iau interviuri oamenilor pe stradă vezi cel puțin 3 care își acoperă doar gura cu masca; iar nasul – de parcă n-ar fi tot al lor – rămâne liber în  bătaia vântului să descopere toate minunățiile lumii (mirosuri și virusuri, fără diferențiere).

Dar cei mai haioși sunt cei care poartă masca fix în dorul lelii, adică nu-și acoperă nici gura, nici nasul cu masca, ci … bărbia! Ea este cea care musai trebuie să fie protejată! Un astfel de exemplu, de vreo 50 de ani trecea zilele trecute pe strada mea, liniștit, fără nicio problemă, ba, mai mult, avea în colțul gurii o țigară din care trăgea din când în când alene.

Parcă îl și auzeam gândind ”Am mască, păi n-am eu?! Ah, că o folosesc degeaba, asta-i altă treabă, dar nu poți să zici că n-am!”

Spune-i ceva!

 

1 comentariu

Lasă un răspuns

(*) Required, Your email will not be published