Lumina vine de la opaiţ! (nu de la răsărit!)

Zilele trecute m-a sunat o prietenă să mi se plângă de faptul că la ea în cartier se întrerupsese lumina. Iar asta m-a dus cu gândul la perioada când CINEVA, în mod INTENȚIONAT, oprea curentul electric cu orele, în beneficiul … nu știm cui!

De regulă, curentul se oprea, la mine în cartier, seara, de pe la 5 după-amiaza până pe la 8, 9, 10 seara  Zilnic. Indiferent că era în cursul săptămânii sau in weekend (a se înțelege „duminica”, noțiunea de weekend nu se inventase încă in Republica Socialistă România). Indiferent dacă era vară sau iarnă (vezi postarea anterioară despre încălzirea pe bază de reșou sau calorifer electric).

Seara era momentul preferat al autorităților de a opri curentul. Nu doar in casele oamenilor – chestia se întâmpla și în uzinele cu foc continuu.  Probabil voiau să facă economii țării – deși, din câte am vorbit cu diverși oameni de prin fabrici, e mult mai costisitor sa reporneşti o instalație după câteva ore de pauză!

Rațiunea faptelor îmi scapă și nici nu vreau să-mi bat capul cu astfel de dileme. Cert e că se lua lumina, iar pentru noi, oamenii obișnuiți, era jale!

De ce?

Păi s-o luăm metodic – vorba unei prietene. Familiile se pregăteau de cinat (mâncatul la restaurant nu era o opţiune în acele vremuri); aşa că în bucătării mamele (că ele se ocupau de acest domeniu) pregateau din te miri ce şi mai nimic masa de seară. Fără lumină, insă, e mai greu!

Copiii  – seara aveau de făcut teme pentru a doua zi la şcoală, iar scuza cu „n-am avut lumină aseară să-mi fac temele!”  nu putea fi folosită la nesfârşit!

Taţii … să nu credeţi că ei stăteau: de regulă seara reparau mici chestii prin casă (înlocuirea obiectelor defecte era ultima soluţie; de regulă un lucru era reparat de multe ori, înainte de a fi schimbat cu unul nou) sau inventau diverse maşinării care să uşureze vieţile din „peşterile” noastre (metaforic vorbind; deşi … la cât de frig era iarna, nu suntem departe de adevăr!).

După cum vedeţi n-am pomenit nimic despre uitatul la televizor: din păcate, nu era o opţiune (un alt episod va fi dedicat acestui lucru) sau cititul. După cum am spus, televizorul era mai mult folosit ca o mobilă, iar cititul şi ascultatul de plăci la pick-up erau activităţi de zi, când exista lumina soarelui.

Toate activităţile familiei se puneau aşadar pe „hold” până venea curentul electric. Da, dar ăsta putea veni la miezul nopţii când nu prea-ţi mai ardea nici de gătit; nici de făcut lecţii; nici de reparat.

Cea mai simplă metodă de iluminat era opaiţul. Cei tineri căutaţi pe Google să-l vedeţi, că poate nu-mi iese descrierea. Era un soi de butoiaş în care se punea gaz lampant şi, pe principiul lumânării, din acest gaz ieşea un fitil. Acesta se aprindea; deasupra lui se punea o sticlă, ca să nu fie stinsă de vreo pală de vânt, iar in spatele ei se aşeza o oglindă, care făcea lumina mai puternică. Funcţiona; doar că în încăpere mirosea puternic a gaz; trebuia să fii extrem de atent să nu îl dărâmi, că puteai da foc la lucrurile din jur şi, mai ales, dacă avea fitilul lăsat mai lung, scotea un fum … mamă, mamă!

Desigur că, atunci când aveai baftă şi găseai la magazin,  luai lumânări. Cât mai multe şi cât mai groase! Şi chibrituri! Am găsit acu’ câteva luni prin casa alor mei chibrituri de pe vremea aia, care încă funcţionau! (Le-am pus deoparte; le păstrez ca suvenir!)

Şi, după cum v-am spus, taţii inventau tot soiul de maşinării. Să vă spun, aşadar, ce a meşterit al meu. Cu o baterie de maşină legată – el ştia cum – la un neon, a adus lumina în bucătărie! Aşa că serile ni le petrceam cu toţii în această încăpere, unde, la lumina neonului alimentat de bateria de Dacie, mama gătea, eu făceam lecţii, iar tata mai bricola câte ceva! Când venea lumina, prima noastră grijă era să punem în priză bateria maşinii, pentru a ne asigura că vom avea lumină în următoarea zi!

E-adevărat, aveam o singură încăpere luminată, dar eram singurii din cartier cu aşa ceva! Un prieten cu care am depănat amintiri îmi spunea despre un unchi de-al lui care reuşise să extindă iluminarea aceasta la mai multe camere utilizând … o  baterie de tractor! Vă daţi seama cât de invidiat era!

 

1 comentariu

Lasă un răspuns

(*) Required, Your email will not be published