Prăjitura Tricolor sau prăjitura cu jeleu de portocale

Recunosc, n-am vrut să-i dau prăjiturii denumirea oficială. În primul rând, pentru că nu am folosit la fabricarea ei respectivul suc. În al doilea rând, pentru că nu vreau să fac reclamă unui ingredient pe care nu îl folosesc. Dar, da, dacă veţi căuta în alte surse povestea acestei prăjituri, o veţi găsi cu nume de suc. La mine, e prăjitura „Tricolor”, pentu că are trei straturi.

Aş fi vrut eu să-i pun numele vreunei ţări care are steagul în culorile prăjiturii mele, da’ n-am găsit niciun steag în culorile negru – jos; alb – la mijloc şi galben, portocaliu – sus. Aşa că, a devenit simplu  „tricolor”.

Să ne ocupăm, aşadar, de primul strat (e, de altfel, singurul la care avem nevoie de aragaz, iar acest lucru mie îmi surâde de minune). Ingredientele sunt următoarele:

  • 6 oua
  • 200 gr zahar
  • 150 gr faina
  • 40 ml ulei
  • 40 grame cacao
  • un praf de sare
  • esenta portocale

Pentru început, punem ouăle întregi (prin asta înţelegându-se albuş şi gălbenuş, nu şi coajă – ştiu că v-aţi prins, da’ fac şi eu mişto!) plus zahărul într-un bol mai măricel şi cu mixerul frecăm bine, bine, pînă cresc cam de vreo 3 ori. După ce le-am văzut înfoindu-se pe astea, turnăm şi cacaoa în acest amalgam şi le mai zăpăcim puţin cu mixerul, la viteză mică.

După care abandonăm mixerul şi luăm o spatulă de-aia de silicon sau de lem, căci în continuare, compoziţia asta trebuie prelucrată fin, ca să rămână aerată. Se adaugă în această etapă restul îngredientelor: ulei; esenţe, făină (puţin câte puţin). Nu ne grăbim, facem mişcări largi şi încorporăm bine toate cele de mai sus.

Gata blatul! Se pune compoziţia într-o tavă de 20 cm pe 25, cu hârtie în ea şi se bagă la cuptor la cca  180 de grade (4 la cuptoarele care nu au astfel de contorizare) timp de 20 de minute.

Ei, şi-acum vă vând un pont: de la mama învăţasem că, atunci când pui hârtie de copt într-o tavă, o pui cu simţul răspunderii şi pe fundul tăvii, şi pe margini. Greşit! În felul ăsta, când decojeşti hârtia de pe blat, acesta rămâne mai îngust.

Întotdeauna prăjitura mea rămânea cam trei sferturi din lăţimea tăvii, iar asta mă enerva teribil!

Mi-au trebuit muuulţi ani până să-mi dau seama unde greşeam: hârtia trebuie pusă doar pe fundul tăvii, pentru că acolo e greu de scos; pe margine o desfaci tălică uşurel cu cuţitul şi e gata! Lată cât tava şi numai bună de aplicat stratul 2 din povestea noastră!

Pentru care, by the way, avem nevoie de:

  • 250 grame mascarpone
  • 500 grame brânză 20 % grăsime
  • 100 grame unt moale grăsime multă, peste 80%
  • 150 grame zahăr pudră
  • 1 sau 2 plicuri de zahăr vanilinat
  • esenta vanilie (dacă vrei, dacă îţi place)

 

 

 

 

 

Şi aici intră în acţiune mixerul. Untul, aflat la temperatura camerei, îl vom amesteca cu zaharurile (şi cel normal, şi cel vanilinat), peste care punem brânza – brânză (şi ea aflată la temperatura încăperii) şi esenţa de vanilie. După toate astea, scoatem din frigider crema de masarpone şi o aruncăm în bolul unde facem crema. De aici încolo nu mai folosim mult mixerul; doar puţin, cât să încorporăm bine mascarpone-ul. Daca insistăm, avem „şansa” de a ni se tăia crema, iar acest lucru nu e de bine.

 

Pentru stratul 3 al prăjiturii noastre, e nevoie de suc de portocale. Unii recomandă sucul care îi dă şi denumirea oficială a prăjiturii, un suc din comerţ care nu ştiu câtă portocală a văzut la viaţa lui. Eu am preferat să cumpăr vreo 8 astfel de fructe şi să extrag eu însămi sucul din ele (mă rog, soţul din dotare a făcut acestă operaţiune, dar să nu intrăm în amănunte!) – 1 litru, un litru şi ceva.

Înarmată cu acest ingredient esenţial, am purces la realizarea ultimului strat al prăjiturii: jeleul.

 

Pe lângă suc de portocale, aici ne mai trebuie şi

  • 100 grame amidon porumb (se găseşte de cumpărat, cu deumirea “Amidon pentru prăjituri”)
  • 100 grame zahăr (unii recomandă zahăr pudră; eu zic că nu contează!)

 

 

 

 

 

 

Iar jeleul ăsta se face destul de rapid, pe foc relativ mic. Turnăm într-o oală sucul şi amidonul, pe are le amestecăm puţin cu un tel; apoi punem şi zahărul şi amestecăm încontinuu până se îngroaşă (nu durează o veşnicie, nu vă îngrijoraţi!). Când s-a îngroşat, o luăm frumuşel de pe aragaz şi o lăsăm să se răcească până la temperatura camerei.

Eu am făcut straturile în ordinea în care vi le-am şi povestit; sunt, însă, unii care recomandă efectuarea jeleului înaintea cremei, pentru a-i da mai mult timp acestuia să se răceasă! E alegearea voastră în ce ordine le faceţi; depinde cât de mult vă grăbiţi! Pentru mine nu a fost o problemă să-l mai aştept câteva minute să se răcească!

 

 

Asamblarea, după cum v-a spus din start, e în ordinea unui steag al unei ţări inexistente: negru jos – blatul; alb la mijloc – crema; iar în final jeleul de portocale.

 

 

 

 

 

 

 

Se dă la rece pentru vreo 6 ore (cel mai bine ar fi să o ţineţi peste noapte , să se întărească bine) şi se păzeşte de ceilalţi membrii ai familiei, să nu dea iama!

 

Ia, ziceţi, îi lăsăm numele de „Tricolor” sau o botezăm altfel?

 

 

Lasă un răspuns

(*) Required, Your email will not be published