Reclame la tot cartierul!

Mie imi plac reclamele. Nu schimb postul atunci cand apare anuntul de publicitate pe ecran si nici nu exclam plina de naduf: “Of, iar reclame!” Si stiti de ce? Pentru ca mie reclamele mi se par o sursa extraordinara de divertisment, mai buna decat multe emisiuni de umor de la televizor (bineinteles, mai putin cele la care lucrez).


De ce spun asta? Pentru ca e chiar distractiv sa vezi cum se duc femeile, dragele de ele, la spectacole de balet sau la intalniri cu sticlele de inalbitori dupa ele (sau ce-o fi, pastratori-de-culoare). Sau cum pleaca ele in excursie in Italia cu galetusa de detergent de vase dupa ele! Pai nu-i haios?
Te duci la un spectacol si cand vecina exclama: vai, ce camasa neagra si frumoasa are dansatorul X, tu, hop, ai scos din gentuta Chanel pe care o ai cu tine pastratorul-de-culoare Y si ii confirmi ca e cel cu care ai spalat tu insati camasuta cu bucluc.
Astfel incat, doamnelor, declar sus si tare ca de acum inainte m-am invatat minte: nu ma mai duc la spectacole fara detergent de vase, de rufe, de podele, de gresie si faianta, inalbitor, balsam, trusa de machiaj, rimel, ruj (pe astea 2 oricum le iau dupa mine), sapun, sampon, pasta de dinti si chiar periuta – ca nu se stie niciodata ce va trebui sa-i recomanzi vecinei.
Si daca stau bine si ma gandesc, voi lua si canapeaua cea noua din sufragerie, farfuriile de la bunica si paharele de Boehmia primite cadou la nunta. Daca ii plac femeii, sa nu i le arat?
Dar ce Dumnezeului ma fac daca ii place de barbatu-meu? I-l arat sau i-l dau? Ca asta n-am inteles eu din reclamele astea buclucase: doar ii arat lucrurile care-i plac sau i le si dau? Ca daca e pe datelea, nu prea-mi mai convine. Va rog, cei de facurati reclamele, raspundeti-mi repede, va implor! Vreau sa stiu daca ma mai duc sambata la teatru!

Lasă un răspuns

(*) Required, Your email will not be published