Să decojim cu stil un mango!

De mango n-am auzit în toată copilăria mea. De văzut, nici nu mai spun . Înainte de 1989, erai fericit dacă vedeai o banană sau o portocală la Crăciun și la Paște. Oricum, eu sunt din generația aia.

Așa că primul mango văzut a fost după 1997, când au apărut supermarketurile în București. De luat, nu mi-am permis nici atunci, că, deh, „student la cămin, buget mic, preț la mango mare”. Dar am poftit. Și mi-a râmas gândul la mango ăla până am ajuns la banii mei și mi-am permis „o aroganță”: m-am dus în supermarket și, cu o lejeritate care voia să spună „Ce vă uitați așa?! Eu mănânc la fiecare mic-dejun mango!” mi-am achiziţionat unul.

Desigur că habar n-aveam nici cum se mănâncă, nici cum se curăță. M-am uitat la el vreo 2 zile, timp în care am mai întrebat și eu în stânga și-n dreapta cum e cu fructul ăsta. Pentru cei mai tineri – internetul era la începuturi; exista doar pe la firmele mari și în căminele de la Politehnică.

Eu – studentă la jurnalism; deci fără acces la net!

Când, în sfârșit, mi-am făcut curaj și am băgat cuțitul în fructul meu, am rămas destul de dezamăgită. Pe lângă faptul că m-am umplut de zeamă până la cot (deh, se copsese bine până m-am hotărât eu) am dat peste sâmburoiul din mijloc.. Fructul in sine a fost bun, mi-a plăcut gustul lui dulce-acrișor.

Un lucru, însă, nu-mi dădea pace: cum fac eu să curăț fructul ăla fără a fi obligată să fac pe urmă baie (că mă murdăream ca un purcel)?

Cum, între timp, a evoluat și internetul, am mai crescut și eu ( dar și pentru că mi-au ieșit niște poze faine, numai bune de pus pe site) m-am gândit șă vă spun și vouă.

Primul pas e, desigur, spălarea fructului (nici nu vreau să mă gândesc pe unde și cum a circulat!).

Punctul 2 e pe bază de cuțit și, eventual, tocător. Se taie fructul in bucăți mari, pe lângă sâmburele ăla mare şi odios, obţinându-se astfel două felii mari de mango și două mai finuțe, să le spunem așa.

 

O felie mare se ia în mâna stângă (dacă suntem dreptaci; dacă nu, lucrăm invers), apoi cu cuțitul din cea dreaptă facem pătrățele pe suprafața cărnoasă, destul de adânci, fără, însă, să ajungem până la coajă și să o avariem în vreun fel.

P.S. Mâna din imagine aparţine soţului din dotare! Deh, cineva trebuia să facă poza!

Apoi devine simplu că bună ziua. Se „bombează” felia, cu miezul in exterior și se taie fiecare pătraţică pe lângă coajă.

 

Şi dacă nu aveţi poftă sau nu vă place gustul, puteți folosi mango-ul astfel obținut pentru a orna un platou când vă vin musafiri.

Efect de „wow” garantat!

 

Lasă un răspuns

(*) Required, Your email will not be published